Microbillele de sticlă sunt un nou tip de material silicat dezvoltat în ultimele două decenii. Există multe varietăți și o gamă largă de aplicații. Oamenii acordă din ce în ce mai multă atenție. Metoda de fabricație este rezumată după cum urmează. Metodele de producție a mărgelelor de sticlă pot fi împărțite aproximativ în două categorii: metoda pulberii și metoda topiturii. Metoda pulberii este de a zdrobi sticla în particulele necesare, după cernerea, la o anumită temperatură, printr-o zonă de încălzire uniformă, particulele de sticlă sunt topite, iar microbilele se formează sub acțiunea tensiunii superficiale. Metoda de topire folosește un flux de aer de mare viteză pentru a dispersa lichidul de sticlă în picături de sticlă, care formează microbile din cauza tensiunii superficiale. Metoda de încălzire: Pentru sticlă cu temperatură de topire generală sau mai mare, se poate folosi încălzirea cu gaz sau flacără de oxiacetilenă și încălzire cu flacără de oxihidrogen; pentru sticlă cu temperatură de topire ridicată, dispozitivul cu plasmă cu arc DC poate fi utilizat pentru încălzire. Metoda pulberei La început s-a folosit metoda cea mai pudră. Pulberea de sticlă sub formă de particule, ca materie primă, a fost introdusă în rezervor și a trecut în zona fierbinte a duzei de gaz de înaltă eficiență. Mărgelele de sticlă sunt controlate de o flacără puternică aici și împinse în camera de expansiune uriașă a dispozitivului. Prin încălzirea cu flacără, mărgelele de sticlă se topesc aproape instantaneu. Apoi particulele reduc rapid vâscozitatea și sunt modelate într-o formă sferică ideală care îndeplinește cerințele sub acțiunea tensiunii superficiale.
